Sfumato | Ioana Geacar

Sfumato | Ioana Geacar

Aveam nevoie de aceasta antologie – viziune de ansamblu. Am debutat tarziu, in 1996, la o editura obscura. Primul meu volum de versuri, de sertar, n-a intrat in circuitul librariilor, dar majoritatea poemelor le-am citit prin cenacluri, cateva grupaje au fost publicate in revistele Luceafarul si Amfiteatru in anii ’80. Prin vara anului 1983, la Cenaclul Numele Poetului, dupa lectura mea, Cezar Ivanescu a interzis comentariile celorlalti membri si pe mine m-a apostrofat: Cine te crezi tu, Nica fara frica? In cenaclul lui Doru Mares, la Pucioasa, in 1988, dupa ce am citit, Ion Stratan a spus ca, intr-adevar, poemele astea n-ar trece de cenzura.

Dupa atata timp, fara a fi privite prin prisma tragica a acelor vremuri, pot parea teatrale sau patetice, dar sunt asumate, traite, teatrul e unul al sinceritatii. Nici al doilea volum n-a avut parte de o circulatie serioasa, doar de cateva cronici favorabile. Difuzarea cartilor a avut probleme mari dupa 1990, in general. Abia cu volumul Aparte (Editura Vinea, 2006) si cu recviem pentru nuca verde (Editura Casa de pariuri literare, 2015) poezia mea s-a mai ridicat la suprafata. Sunt Ioan cel fara de Tara, fara apartenenta la vreo generatie poetica, sunt omul invizibil (al lui Mircea Nedelciu) pentru toti antologatorii generationisti.

Dar dintotdeauna visul meu a fost sa scriu mereu bine, poezia mea de la un volum la altul sa fie mereu altfel, si cred ca asta mi-a reusit.

De reținut

Pentru însemnări de lectură, notează separat vocea poetică și reacția personală la text.