Revista romana de executare silita Nr.2 din 2026. Poprirea

Cel de-a doilea număr al anului 2026 este dedicat unei teme pe cât de interesantă, pe atât de dezbătută în doctrină și mai ales în practica uzuală a instanțelor naționale, anume executarea prin poprire. Ce este poprirea și de ce este nevoie să mai scriem despre ea? Așa cum profesorul Paul Pop a afirmat în recenzia unei lucrări având exact această denumire[1], poprirea reprezintă mijlocul procesual execuțional cel mai uzitat, generând în egală măsură și o jurisprudență bogată, însă, din nefericire, nu întotdeauna unitară, existând suficient de multe situații în care acelorași probleme de drept li s-au dat rezolvări diferite, fapt ce a determinat, în timp, intervenția Curții de Casație, prin procedurile specifice de unificare a practicii. Exact din aceste motive! Prin raportare la obiectul său, astfel cum este reglementat de către art. 781 C. pr. civ., poprirea constituie modalitatea de executare care are ca obiect sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului sau deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care acesta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De notat așadar perspectiva juridică dublă, astfel raportul juridic de drept material pe care se fundamentează poprirea presupune, pe lângă raportul care a generat procedura de executare și pe cel în care debitorul are calitatea de creditor, iar terțul poprit calitatea de debitor. Doctrina de specialitate[2] arată că trăsătura substanțială a popririi este dată de suprapunerea a două raporturi juridice distincte, în care debitorul poprit are o dublă ipostază: aceea de debitor, prin raportare la titlul executoriu pe care se întemeiază cererea de executare silită, pe de altă parte, de creditor, în temeiul unui alt titlu, executoriu sau nu, diferit vizavi de terțul poprit. Ceea ce este cu adevărat unic în această procedură este legat de nașterea celui de-al treilea raport juridic, între creditorul urmăritor (popritor) și terțul poprit, acesta din urmă devenind debitorul creditorului urmăritor ca efect al cesiunii forțate de creanță care operează în urma validării popririi. Or, tocmai această suprapunere a raporturilor juridice creează discuțiile din practica judiciară referitoare la căile de urmat pentru a analiza legalitatea demersurilor execuționale. Revenind la paginile acestui număr, prin autorii care au contribuit la el am încercat să răspundem la câteva dintre cele mai actuale probleme ale practicii judiciare. Materialul pe care îl aveți dumneavoastră în fața reunește în paginile sale opiniile avizate ale unor cadre didactice universitare, ale unor avocați, executori și judecători cu experiență care judecă în cadrul instanțelor de executare ori în cadrul instanțelor de control ale acestora. Am reușit și în acest număr să păstrăm diversitatea geografică, autorii materialelor provenind din zone diferite ale țării, respectiv, București, Târgu-Mureș, Cluj-Napoca, încercând astfel să acoperim varietatea soluțiilor cu care participanții la executare se confruntă pe întreg teritoriul țării. În prima parte a revistei, cea dedicată doctrinei veți descoperi un studiu al domnului profesor Ioan Gârbuleț scris împreună cu doamna judecător Rizoiu Florina, despre punerea în executare a popririi asigurătorii, și cum se definește ea prin raportare la textele legale care o consacră. Partea dedicată practicii judiciare comentate este una cu adevărat interesantă, nu doar datorită diversității temelor surprinse ci și prin prisma calității comentariilor realizate, atent și temeinic structurate de către autori. Veți regăsi în această parte, un prim comentariu legat de limitele popririi în executarea silită asupra drepturilor patrimoniale izvorâte din calitatea de asociat într-o societate comercială, pornind de la delimitarea dintre poprirea ca măsură de executare silită și executarea silită mobiliară. Analiza colegului meu, lector univ. dr. jud. Sergiu Cârlan are ca punct de plecare dispozițiile art. 781 alin. (1) și art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în contextul unei spețe în care s-a pus problema posibilității înființării popririi asupra părților sociale ale debitorului. Doamna avocat Giulia Nistor tratează prin două comentarii extrem de pertinente situația referitoare la poprirea veniturilor obținute de debitor, titular al unei forme de exercitare a profesiilor liberale, precum avocat, medic, arhitect, practician în insolvență, notar public, executor judecătoresc și mediator, din perspectiva raportului juridic dintre forma de exercitare a profesiei și titularul acesteia. În capitolul dedicat VARIA veți găsi două materiale extrem de interesante ale doamnelor judecător dr. Roxana Stanciu și av. Maria Copilău. Materialul doamnei jud. dr. Roxana Stanciu este unul succint, practic și privește închiderea formală a supravegherii Comitetului de Miniștri cu privire la grupul de cauze Săcăleanu, în materia neexecutării de către debitorul stat a obligațiilor impuse prin hotărâri judecătorești. Notează doamna judecător în analiza sa faptul că s-a reținut că problema nu a fost remediată sub aspectele ei esențiale, astfel că, în realitate, problema sistemică nu a fost rezolvată. Susține autoarea faptul că aceste aspecte au impact important asupra situației interne, unde se perpetuează atitudinea de ignorare de către instituțiile publice a obligațiilor care le revin în baza unor hotărâri judecătorești definitive și executorii. Cea din urmă lucrare, cea a doamnei av. Maria Copilău își propune realizarea unei analize detaliate a cererii unui terț de a interveni în etapa executării silite deja începute de către alt creditor. Articolul privește o analiza aproape exhaustivă a instituției intervenției în executarea silită care merită parcurs în întregime! Închei cu speranța că materialele publicate vă vor sprijini în activitatea dumneavoastră și de asemenea că vor contribui la clarificar…