refugiatii - alan gratz

Josef este un băiat evreu din Berlinul anului 1938. În Noaptea de cristal, Cămășile Brune dau năvală în casa lui și îi arestează tatăl. După 6 luni petrecute în lagărul de concentrare Dachau, acesta este eliberat, cu condiția să plece cât mai repede din Germania, împreună cu familia. În fața perspectivei sumbre a lagărelor care-i distruseseră părintele și-l făcuseră de nerecunoscut, Josef, părinții și sora lui, Ruth, se îmbarcă pe transatlanticul St. Louis, care urmează să-i ducă în celălalt capăt al lumii, în Cuba. Isabel trăiește în Havana alături de familia ei. În anul 1994, Cuba este un stat comunist, cu granițele închise, sărăcit. O răzmeriță pe bulevardul Malecón capătă proporții și e nevoie de intervenția în forță a poliției. Tatăl lui Isabel, aflat printre insurgenți și luat la ochi de polițiști, va fi fără îndoială arestat chiar în seara aceea. Alături de vecinii lor care lucraseră de zor la o barcă improvizată din te miri ce materiale, vor pluti cu inimile pline de speranță spre Miami. Mahmud, băiatul sirian care trăiește într-un Alep devastat de războiul civil, a văzut multe grozăvii. Până în 2015, deja a învățat că pentru a fi în siguranță trebuie să nu atragă cu nimic atenția. Prioritatea lui - și singurul sens pe care-l mai poate afla într-o viață care se destramă în jurul lui - este să aibă grijă de frățiorul său, Waleed, căruia războiul îi confiscase zâmbetul. Când clădirea în care locuiește familia lui este aproape spulberată de un proiectil, înțeleg toți că a sosit momentul să plece spre nord, spre Germania. Josef. Isabel. Mahmud. Trei copii care trăiesc în țări diferite, în perioade diferite și care se văd nevoiți să fugă din căminul lor și să parcurgă drumul plin de provocări și primejdii al unui refugiat. \n \n Traducere din limba engleză de Daniela Fudulu.