Jar - Liviu Rebreanu

Jar - Liviu Rebreanu

In 1934, la aparitie, romanul Jar surprindea si publicul, si critica, fiindca Rebreanu se consacrase ca romancier al mediului rural. In romanele sale rurale, subiectele erau puternice si ample, iar deznodamintele naprasnice. Deodata, si critica, si publicul constata ca Rebreanu se poate innoi. Jar, care, dintre cartile sale, a cunoscut cele mai multe editii, cinci, abordeaza un subiect urban. O tanara, Liana Rosmarin, studenta la litere si purtatoare a unei morale si a unei mentalitati mai moderne, dar fiica unei familii mic-burgheze, se indragosteste, naiv si fatal. In relatia asimetrica, obiectul divinizarii e un ofiter de aviatie, dar sub infatisarea sa de erou modern, acesta nu e decat un banal pradator sentimental, meschin si chiar insipid.

Liana, o fiinta cu o judecata solida si echilibrata, sfarseste insa prin a se sinucide, fiindca, aflandu-se la prima dragoste, se lasase capturata de sentimente mult prea puternice, si de iluzia iubirii eterne. Asadar, un roman al iluziilor, cum insusi Rebreanu il vede intr-un interviu: Romanul acesta avea sa se cheme Mojarul iluziilor. Este acolo, la inceput, o scena cu servitoarea care, zdrobind zaharul in piulita, mai mult il risipeste; scena aceasta este simbolul romanului: toate iluziile se vor spulbera intr-o buna zi.

Jar, un roman cu subiect monden, reuneste toata recuzita marilor iubiri: voluptatea, uniunea pana la identificare, cautarea tutelei divine, suferinta, taina dragostei singuratice, infruntarea darza a oprelistilor. Liana Rosmarin, fiica unui functionar onorabil, traieste ca martira a iubirii, devenind victima unui Don Juan ofiter, locotenentul Dandu Victor. Pasiunea se consuma repede, iar fata nu gaseste alta cale de a-si salva onoarea pierduta decat sinuciderea. - Ion Simut, critic si istoric literar

De reținut

Compară impresia de la început cu cea de la final și observă ce detalii capătă un alt sens.