Exil in propria tara | Constantin Ilas

Tinerii isi proiecteaza viitorul pornind de la povesti de succes. Foarte bine. Dar, intr-o societate iesita din totalitarism, trebuie ca si povestile fostilor detinuti politici sa faca parte din programul de formare a unui individ. Si povestile acestor supravietuitori sunt tot povesti de succes, al carui rezultat nu este deloc de neglijat, pentru ca este viata ca atare. * * * Nu este usor sa intervievezi un fost detinut politic. Povestea lui te cotropeste, te domina, te scoate pentru o perioada din ritmul cotidian si din echilibrul unui cetatean ce stie ca are garantate drepturile fundamentale. O astfel de poveste te disloca si te expune unor stari aflate pe intreg spectrul emotional: indignare, revolta, greata (fata de ororile pe care le-au putut savarsi unii oameni), mila si admiratie fata de modul in care au rezistat victimele. Daca si simpla lecturare despre ororile din societatea romaneasca comunista provoaca astfel de trairi, ne putem imagina ce au simtit cei care inca mai au puterea sa le povesteasca. Este o obligatie morala pentru noi ca, dupa atatia ani in care am auzit opinia statului roman prin reprezentantii sai, sa ascultam si opinia victimelor acestui stat care refuza inca sa recunoasca faptul ca, in scurta sa istorie, are un lung episod in care a fost criminal cu propriii cetateni. Sorin Bocancea