Donna Alba - Gib I. Mihaescu

Donna Alba - Gib I. Mihaescu

Donna Alba este un roman de dragoste și de analiză psihologică, cu o intrigă plină de mister și cu accente de roman polițist.

Gib I. Mihăescu (1894-1935) este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori ai literaturii române interbelice, fiind cunoscut mai ales pentru analiza intensă a obsesiilor, pasiunilor și conflictelor psihologice ale personajelor sale.

Tudor Vianu remarca în Arta prozatorilor români cu privire la Gib Mihăescu faptul că „odată cu el reapare, încă o dată după Rebreanu, romanul tare, zguduitor, cu motivele culese din viața obscură a subconștientului.” George Călinescu îl apreciază ca pe un romancier al obsesiei și al voinței de putere, personajele sale fiind dominate de o idee fixă care ajunge să le controleze întreaga existență, în vreme ce Nicolae Manolescu vede în Donna Alba unul din cele mai valoroase romane interbelice, remarcând analiza minuțioasă a conștiinței prin construcția modernă a personajului.

Donna Alba a apărut în 1935, anul morții scriitorului, fiind „un roman fara varsta” după cum aprecia Adriana Chioaru, „cu personaje incrustate in chihlimbarul unor vremuri trecute”. Romanul analizează cu profundă finețe psihologică modul în care o singură întâlnire dintre protagonistul Mihail Aspru și Donna Alba, femeia care îi cucerește definitiv inima în doar câteva secunde, se transformă într-o obsesie ce îi va canaliza întreaga atenție și energie, până la transformarea visului în realitate.

Timp de unsprezece ani, eroul este dominat de sentimente intense pentru această femeie aparținând unei clase sociale superioare, iar iubirea sa devine treptat o forță motrice care îi modelează întreaga existență și îl determină să-și depășească limitele pentru a se apropia de idealul său. Considerată a fi una dintre cele mai originale creații ale sale, Donna Alba este un roman de dragoste și de analiză psihologică, cu o intrigă plină de mister și cu accente de roman polițist. Totodată, romanul se apropie ca structură de modernismul european prin tehnica introspecției, monologul interior și accentul pus pe conflictele sufletești, nu pe acțiunea exterioară.

Prin povestea lui Mihai Aspru, un provincial ambițios și stângaci care devine avocat și urcă treptat în lumea elitelor, romanul amintește de tipologia lui Julien Sorel din Roșu și negru a lui Stendhal. Spre deosebire însă de eroul stendhalian, ascensiunea lui Aspru nu este determinată exclusiv de ambiția socială, ci și de dorința obsesivă de a cuceri o femeie inaccesibilă, aparținând unei clase sociale superioare. Mihai Aspru se îndrăgostește fulgerător de Alba Radu Șerban, o femeie de o frumusețe și o eleganță fascinante, pe care o transformă într-o obsesie și într-un ideal al existenței sale.

Pentru a-i câștiga apropierea, urmează Facultatea de Drept și devine avocat, recurgând adesea la manipulare și la strategii riscante. După ce descoperă relația adulterină pe care Donna Alba o avusese în trecut cu Tudor Preda și intră în posesia unor scrisori compromițătoare, Aspru reușește, în cele din urmă, să pătrundă în universul ei, dar împlinirea visului său se va dovedi iluzorie, întrucât împlinirea iubirii lor va fi plătită cu o viață omenească… Romanul explorează relația complexă dintre iubire, obsesie, orgoliu și dorința de putere.

În final, măștile personajelor cad: Mihai Aspru își vede împlinit visul de a o cuceri pe Donna Alba, în timp ce Georges Radu Șerban, soțul înșelat, se dovedește un personaj tragic, incapabil să suporte adevărul trădării și pierderea femeii pe care o iubește. Prin construcția epică impresionantă, personajele memorabile și analiza subtilă a psihologiei umane, Donna Alba rămâne un roman modern, captivant și original al literaturii române interbelice. Romanul este structurat în două părți după cum urmează: • Partea I Mihai Aspru este fiul rebel al doctorului Mihalache Aspru din Zăreni.

În clasa a IV-a de liceu, spiritul de aventură și lipsa de interes față de o viață așezată și monotonă, îl determină să fugă de acasă, ajungând astfel hamal în portul Brăila și pribegind apoi prin Europa și Orient, învățând limbi străine și bucurându-se de libertate. La începutul Primului Război Mondial vrea să se înroleze în armata franceză, dar, neprezentându-se la recrutare în țară, este acuzat de fals și nesupunere. După o perioadă de pribegie prin Munții Vrancei, se întoarce acasă în 1915.

Părinții îl primesc diferit: „Tata m-a primit cu uimire și mama s-a pierdut de mai multe ori de bucurie și lăcrămi, când m-a văzut.” Cu ajutorul tatălui își rezolvă problemele militare și își termină studiile liceale. Mobilizat în timpul Primului Război Mondial, urmează o școală militară, unde află că tatăl său – recrutat și el – murise de tifos exantematic. După terminarea războiului îi dă această veste mamei sale, care se stinge și ea la scurt timp după aceea. Rămas singur pe lume, vinde averea părintească, se mută la București, și decide să își continue studiile. În ziua examenului de capacitate o zărește pentru prima dată pe Donna Alba.

Emoția intensă pe care o simte la vederea ei făcându-l să scape din mână dicționarele groase pe care le avea la el. Își dă seama astfel că întreaga lui viață va fi modelată de acum încolo de dragostea puternică pe care o simte pentru această frumoasă necunoscută. Alege astfel să studieze Dreptul, nu din pasiune pentru această profesie, ci pentru că îl fascina să „contemple mizeriile omenești și atâtea taine ale vieții, pe care numai judecățile le pot înfățișa.” La două luni după licență o revede întâmplător pe frumoasa doamnă și află că aceasta locuia în casa renumitului avocat Georges Radu Șerban - admirat pentru talentul său și provenind dintr-o veche familie boierească.

Hotărăște așadar să se înscrie în Baroul Ilfov pentru a deveni coleg cu acesta și a se apropia de femeia pe care o iubește. Totodată, află că Georges Radu Șerban îl ucisese cu ani în urmă, într-un duel, pe Tudor Buzescu, un bogătaș și adversar politic, conflictul având la origine o veche dușmănie între familiil…

Datele ediției

• ISBN: 9786303034102

De reținut

Pentru discuții de lectură, notează momentele în care deciziile personajelor schimbă direcția poveștii.