Doi ani de vacanta - Jules Verne

Ca sa-si linisteasca tovarasii, Briant mai trecu o data prin salon, apoi, mai putin ingrijorat, isi relua locul la carma. Goeleta era construita solid; prin fundul de curand recaptusit, cu arama, apa nu-si putea face loc. Putea, asadar, sa infrunte furtunile. Sa fi fost aproape unu noaptea. In bezna din jur si mai neagra din cauza grosimii norilor, furtuna se dezlantuia cumplit. Iahtul in mers parea invaluit de ape. Tipatul ascutit al pescarusilor sfasia vazduhul. Sa insemne oare ca e pamant pe-aproape? Nu, caci se intampla uneori sa-i intalnesti la sute de leghe departare de tarm: neputandu-se impotrivi vantului, aceste pasari ale furtunii se lasau tarate de uragan ca si iahtul caruia nicio putere din lume nu i-ar mai fi putut stavili goana. \n \n Ilustratii alb-negru de Francois Batet.