Casa cu flori de liliac. Povestea adevarată a unei printese Ghika

Interlocutoarea Anei Iorga este o povestitoare cu un stil bine demarcat, foarte direct, si ale carei observatii sunt minutioase, atente, pline de sensibilitate. Episoadele de viata pe care le rememoreaza in prezenta si impulsionata permanent de Ana Iorga sunt remarcabile, in mod paradoxal, tocmai prin aceea ca in marea lor majoritate nu sunt iesite din comun. Dimpotriva, emana o calda umanitate. Manuela Ghika-Oroveanu este printesa si urmasa de domnitori. S-a nascut intr-un moment in care numele Ghika, educatia, patriotismul si meritele familiei sale nu doar ca nu mai erau valorizate, ci blamate si demonizate, iar reprezentantii ei erau redusi la tacere. Comunistii i-au dispretuit pe descendentii familiilor boieresti, le-au confiscat domeniile, le-au interzis accesul la studii superioare si la slujbe demne de educatia lor. Pe cei mai vocali si neconformi ideologic i-au aruncat in inchisorile politice ale noului regim, atunci cand nu i-au lichidat. La sfarsitul anilor 1940, blazonul nu mai insemna prestigiu, istorie, traditie si vechime, ci a fost transformat in motiv de persecutie si marginalizare. Manuela Ghika venea astfel pe lume intr-o realitate apasatoare pentru membrii familiei ei, cu umilinte si neajunsuri. Copilul, apoi adolescenta nu a simtit povara, ci iubirea cu care era inconjurata. Astazi, ea nu poate povesti despre o societate relaxata si stralucitoare, amintirile fiindu-i mai degraba despre oameni care isi dadeau silinta sa supravietuieasca demn si cu seninatate in timpuri absurde, despre copilaria care nu tine cont de vremuri si despre dragostea care face totul nu doar suportabil, ci cu adevarat minunat. Educatia primita in familie a fost una frumoasa, cu multa iubire, lectii de istorie, modele corecte de conduita si reguli stricte, dar si cu libertati grozave, care in deceniile ultime ale regimului comunist nu mai erau posibile. Disparusera ori fusesera nivelate generatiile care si-ar mai fi putut aminti de viata asezata pe reguli si buna-cuviinta a vechiului regim. Traseul Manuelei Ghika este unul palpitant si marturia ei este valoroasa deoarece este o povestitoare remarcabila. Intamplarile personajelor din aceasta carte sunt mai pasionante si mai folositoare decat sfaturile motivationale moderne care promit sa ne transforme in cele mai bune versiuni ale noastre.